Legislația europeană privind practicile ESG cuprinde trei acte normative de importanță majoră, respectiv: Regulamentul privind taxonomia (denumit „TR”), Regulamentul privind informațiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare (denumit „SFRD”) și Directiva privind raportarea nefinanciară (denumită „NFRD”).

TR are ca obiectiv identificarea activităților considerate sustenabile sau nesustenabile și evaluarea gradului de durabilitate a obiectivelor companiei, furnizând investitorilor o transparență sporită asupra activităților care deservesc aceste obiective. Acesta instituie un sistem de clasificare pentru activitățile economice sustenabile.

SFRD impune instituțiilor de credit și participanților la piața financiară să includă aspectele de sustenabilitate în procesul lor decizional privind investițiile. Riscul legat de sustenabilitate este definit ca un eveniment sau o condiție de mediu, socială sau de guvernanță care, în cazul în care survine, ar putea afecta semnificativ valoarea investiției.

NFRD stabilește cerințe de raportare nefinanciară a factorilor ESG pentru companiile cu peste 500 de angajați. În prezent, este în curs de elaborare o directivă de modificare, respectiv Directiva de raportare de către întreprinderi de informații privind durabilitatea (denumită „CSRD”). Aceasta extinde cerințele de raportare ale NFRD la toate companiile cu 250 de angajați sau mai mult și companiile listate, incluzând standarde obligatorii de raportare a sustenabilității, care vor include date din TR. Parlamentul European a adoptat recent CSRD, urmând să fie publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

CSRD aduce măsuri menite să contracareze criza climatică, transformând Uniunea Europeană într-o economie modernă, eficientă din punct de vedere al resurselor și competitivă, cu emisii nete de gaze cu efect de seră, până în 2050. Astfel, conceptele ESG și sustenabilitate devin din ce în ce mai centrale, de la periferie la mainstream, în contextul raportului dintre NFRD și CSRD. Prin urmare, este imperativ pentru companii să analizeze și să implementeze aceste concepte într-un timp cât mai scurt posibil.

Legislația națională privind practicile ESG se concentrează în două acte normative, și anume: Ordinul nr. 1938/2016 privind modificarea și completarea unor reglementări contabile și Ordinul nr. 3456/2018 privind modificarea și completarea unor reglementări contabile, emise de Ministerul Finanțelor din România, în conformitate cu transpunerea în legislația națională a NFRD.

Aceste două acte normative se referă la obligația societăților cu o medie de peste 500 de angajați, având fie active totale mai mari de 20 milioane EUR, fie o cifră de afaceri netă mai mare de 40 milioane EUR, de a include în raportul anual informații în domeniul factorilor ESG. De exemplu, declarația nefinanciară trebuie să cuprindă detalii referitoare la impactul curent și anticipat al operațiunilor asupra mediului, utilizarea de energie regenerabilă și neregenerabilă, emisiile de gaze cu efect de seră, consumul de apă și poluarea aerului.

În aprilie 2022, Bursa de Valori București a emis un ghid privind raportarea ESG, furnizând suport societăților în conformarea cu așteptările investitorilor și partenerilor în ceea ce privește raportarea ESG. Se așteaptă ca societățile să se conformeze cerințelor NFRD și să anticipeze cerințele CSRD, subliniind importanța pregătirii și implementării acestor concepte.

În plus, în România se desfășoară eforturi pentru implementarea Codului Sustenabilității și a Strategiei Naționale pentru Economia Circulară. Codul Sustenabilității reprezintă un instrument de raportare pentru societăți, bazat pe un model german, care facilitează elaborarea declarației privind sustenabilitatea. În același timp, Strategia Națională pentru Economia Circulară, adoptată recent prin hotărâre de Guvern, are ca scop principal orientarea României către un model economic circular, pentru gestionarea eficientă a resurselor.